De ce Romania e o tara saraca

Dumnezeu nu bate cu parul, insa exista o legatura intre potopul de sus si scurgerile de lichiditati din subteranele economiei care se casca imediat in spatele usilor inchise ale politicii. Scump la tarate, ieftin la faina, asa se spune despre cineva care se zgarceste cand nu e cazul, dar risipeste in alta parte fara rost. Dupa ani in sir in care Romania si-a limitat deficitul bugetar dramuind la centima cheltuielile pentru infrastructura, in timp ce se fura pe rupte din putinul alocat pentru sosele, poduri, diguri, canalizari, dupa un deceniu si jumatate de ras padurile pentru venituri jalnice din export, in timp ce spagile de la gatere ingrasau pusculite de partid, dupa ce au fost dispretuite amenzile, dar au fost tinute la mare cinste facilitatile pentru clientii politici, iata ca am ajuns sa platim apa cu lacrimi de sange. Ar fi fost destui bani ca sa avem deja gata doua autostrazi, trei reactoare la Cernavoda (pentru ca termocentralele pe carbune sa nu mai polueze mediul), ba, daca ne gandim bine, s-ar fi gasit fonduri si pentru indiguirea albiilor raurilor, pentru poduri, pentru sistemul de irigatii si pentru consolidarea caselor cu bulina rosie. Dar noi n-am facut asta, ci am continuat sa ardem gazul de pomana in „uzinele-fanion“ ale tarii. Printr-o preschimbare a inflatiei, somajului, salariilor si a deficitului bugetar in importuri, arierate, credite si reduceri de dobanzi, nu se putea ridica decat o sandrama proptita cu materiale de capatat. Iar in timpul acesta, in care noi ne rugam ca prin acoperisul spart sa mai pice niste fonduri nerambursabile de la UE ori niste transe de la BERD, BEI sau Banca Mondiala, vecinii nostri si-au inaltat deja case-beton, cu WC cu apa curenta, nu cu hazna in curte. Asadar, de ani buni, taiem, la sugestiile prof. FMI, cheltuieli legate de nivelul de civilizatie, pana intr-acolo incat, daca cineva sare dintr-un bloc in flacari pe salteaua putreda a pompierilor, nu reuseste decat un mod original de a se sinucide. Dar nu Fondul Monetar International este vinovat pentru aceasta situatie - singuri ne-am omorat sistemul fiscal. Pe de o parte, se poate spune ca institutia financiara internationala ne-a constrans sa limitam investitiile in infrastructura, educatie si sanatate, dar de cealalta parte nimic nu ne opreste sa punem piciorul pe grumazul arieratelor pentru a disponibiliza resurse catre scoli, spitale si sosele. Cine seamana vant culege furtuna, cine seamana pomeni fiscale, intr-o economie bazata pe impartirea pe umerii saracilor a poverii imbogatitilor, mai culege dupa furtuna si viituri. Dupa seceta prezisa de Moise, a venit randul Potopului lui Noe si sa ne fereasca Sfantul ca, pentru colapsul moral in care a ajuns societatea romaneasca, la primul cutremur serios sa se naruie Capitala in mormane de moloz.