The book of the dead

"Egiptenii sunt cei mai credinciosi dintre toti oamenii" spunea Herodot. Pe langa piramide, faraoni, mumii, Valea Regiilor si Nil, Egiptul antic ne mai ofera si probabil cea mai cunoscuta carte din lume, dar in acelasi timp si cea mai plina de enigme si mistere. Cartea Mortiilor, in traduce libera, este cartea din papirus pe care antici egipteni o puneau in sarcofagul sau in camera mortuala a celui care murise. Aceasta carte era un soi de "ghid" pentru viata de apoi, continand incantatii, vraji, rugaciuni sau instructiuni folositoare celui decedat sa treaca de obstacolele din viata de apoi. Desenele explicative realizate de artistii vremurilor erau cele care explicau pasi care trebuiesc urmati, textul acopunad adesea partea de jos a paginii. O asemenea carte ridica costuri destul de mari pentru acele vremuri, papirusul avand o valoare mare, la care se adauga mana de lucru. Dar cu toate acestea majoritatea cartiilor descopera sunt prost facute, textele necoresponzand uneori cu desenele, probabil din cauza timpului relativ scurt in care trebuiau sa fie realizate. Erau in total 200 de incantatii, rugaciuni, vraji sau instructiuni, dar deobicei nici o carte nu le cuprindea pe toate. Aceasta carte practic in conceptia egipteniilor antici era o fagaduita din partea zeilor de a trece, de a ajunge si de a duce o viata buna in Campurile Stufului (Field of Reed's), unde cei decedati indeplineau diferite sarcini agricole in decursul vietii de apoi. Cartea Mortilor Egipteni a fost publicata, pentru prima oara, in anul 1842 de catre Karl Richard Lepsius, iar titlul (in germana, Todtenbuch) desi considerat impropriu, a fost adoptat de egiptologia oficiala. Dintre toate popoarele antice, egiptenii au dovedit cea mai constanta preocupare fata de problema mortii si a enigmelor ei, fapt ce si-a pus amprenta pe intreaga lor viata sociala si spirituala conferindu-i o unicitate stranie si inimitabila.