Monday, September 20, 2010

Ceruta in casatorie pe tabela de marcaj al stadionului din Bistrita

O tanara din Bistrita, ceruta in casatorie pe tabela de marcaj la meciul cu FC Brasov.

Daca meciul contand pentru etapa a 8-a a Ligii 1 la fotbal a fost un meci deprimant si trist, evenimentul petrecut in pauza meciului a fost pe atat de frumos, pe atat de inedit.

Unul dintre suporterii Gloriei Bistrita, prezent la meciul cu FC Brasov, si-a cerut iubita in casatorie, luni seara, cererea fiind facuta pe tabela de marcaj a stadionului din localitatea ardeleana.

In pauza meciului, pe tabela de marcaj a fost prezentat un colaj cu imagini ale cuplului, iar a apoi a aparut intrebarea: "Vrei sa fii sotia mea?".

Publicul si galeria bistriteana au aplaudat indelung gestul tanarului, scandand si cantând: "Casa de Piatra".

Peste cateva minute, pe tabela de marcaj a aparut si răspunsul: "DA".

Vrabia malai viseaza


Acest articol esti scris cu ocazia participarii la concursul “Aventuri la Gazduit” (detalii pe blogul Top Level Hosting). Sa va lamuresc ca acest concurs se bazeaza pe istorisirea unei intamplari interesante legate de gazduire web si ca premiile sunt destul de atractive.
Povestirea mea incepe intr-o seara de ianuarie 2010, o asa fel de seara ca multe altele cand stai si te uiti la monitor ca mama vitrega a lui "Alba ca Zapada" in oglinda. Si in aceasta patetica seara primesc un add pe messenger de la o tipa, care se recomanda a fi reprezentanta unei firme din Bucuresti si ca doreste sa-mi cumpere blogul. Cererea a fost destul de ciudata, negandindu-ma vreodata ca cineva ar vrea asa ceva, si faptul ca parea foarte interesata ma facea sa cred ca am nimerit intr-un univers parale unde blogul meu este chiar apreciat si cautat, si ca tipe blonde si bune imi ofera bani (cine n-ar vrea o asa lume?). Prima data imi propune suma de 300 de euro, avand in vedere ca eu l-as fi dat si pe o punga de seminte, mi se parea ceva wow, apoi m-am gandit ca daca tot poate versiunea cu universul paralel e pe bune de ce sa nu fortez mana soartei. M-am gandit ca tot am scris eu de ani de zile pe acest blog si suma de 300 de euro parca nu s-ar merita sa-mi vand copilul unei cine stie ce coorporatii internationale, care sa faca experimente naziste pe el si sa creeze un monstru cu care eventual sa cucereasca lumea (de ar fi asa ceva posibil). Asa ca am cerut 800 de euro, tipa a zis ca se duce sa vorbeasca cu superiorii ei, apoi dupa un timp a revenit si a spus ca sunt de acord. In ceva timp am primit si un mail cu detalii despre firma si tot tacamul pentru incheierea tranzactiei si eram invitat la sediul firmei pentru a le oferii parola si am ridica banii. Dar precum orice vrabie flamanda, halucinand de la foame vede un ipotetic malaiul aflat intr-o aura dumnezeasca, pana la urma se preschimba in praf si-ti intra in ochi. Asa si eu entuziasmat la maxim de aceasta intamplare, pana la urma am ramas cu buza umflata, deorece nu s-a mai concretizat nimic, tipa n-am mai vazut-o pe mess si daca a fost o teapa sau nu, habar nu am, dar cel putin pentru cateva momente bune am crezut ca micul, raiosul si rapciugosul meu blog chiar are o valoare mai mult decat sentimentala pentru alte creaturi inafara de propria mea persoana.